Poezii de zi.

Procentualică

O mie de fapte trudind
pentru o singură moarte…
O mie de suflete arse
pentru un singur zeu…
Şi numai eu,
singură îngenuncheată,
de fiinţele tale, o mie…

O mie de fapte trudind
pentru o singură moarte…
Câteva culori largi,
mai multe păcate, renunţ…
Sute de săruturi se ard
şi tot atâtea remuşcări…
Prea multe cuvinte
şi o dragoste ceva mai mare…
Toate acestea, o mie,
să umple o singură cruce…
O mie datoare numai ei…

O mie de suflete arse
pentru un singur zeu…
Unul să nască nestemate,
altele să iubească resturile,
să curme asprele mirări,
să smulgă flămânde
nevăzutul…
Şi numai cade pentru răspuns
ori lege ori suspin…
Căci numai tu
supusu-le-ai arse sub glezna ta…

Şi numai eu,
singură îngenuncheată,
de fiinţele tale, o mie…
Am fi doi,
ne-am înălţa unul,
dar tu zaci o puzderie…
Şi sălăşluiesc în fiece faţă a ta…
Şi eu înecându-mă
în fiecare pereche de ochi pe care ţi-o aflu…
Şi murind, pe rând,
în toate palmele…
Să mă înveţi să te fac unul…

O mie de fapte trudind
pentru o singură moarte…
O mie de suflete arse
pentru un singur zeu…
Şi numai eu,
singură îngenuncheată,
de fiinţele tale, o mie…

(Ralu Nantu, vol. Macii zăpezii, 2003)