Odă

Temeiul meu, tu, suflet de femeie-n trup de sfinţi…
Lumină-mă şi uită-mă…
Îndreaptă-mă din lacrimi…

Mă pierd şi mă dezmierd şi nu ştiu de mai vreau să mă adun…
Apasă luna prin poteci…
Sărută munca zorilor…

Mă am dintre tine şi mor călător…
Mai stai pe tărâmul meu, femeie…
Să mi te ţintuiesc alături şi să uit că am fost doar bărbat…