din rochii vechi și noi îmi scriu în fiecare zi
un rost pe care l-am hrănit cumva
îmi place să scriu la fel cum îmi place constanța
ruptă din mal și spălată
cu sare cu îndrăgostiți geamanduri
rochiile mele ca mapele vânzătorilor
pe care le scriu dar nu le aranjez
niciodată corespunzător
poate fiecare rochie să fie și fiecare femeie
pe care o joc la micul dejun la prânz
cină
cu falduri cu griji îmi place
mă îmbrac așa cu mine ca o mănușă
de aceea vă spun nimic nu e ciudat
anapoda sau nefiresc
vreau să vă spun
numai atunci când am renunțat la rochiile mele
sutele noianele de rochii din dormitor
numai atunci am renunțat de tot
la femeile pe care le-am fost în trecut
~~~
