ODĂ
Temeiul meu, tu, suflet de femeie-n trup de sfinţi…
Lumină-mă şi uită-mă…
Îndreaptă-mă din lacrimi…
Mă pierd şi mă dezmierd şi nu ştiu de mai vreau să mă adun…
Apasă luna prin poteci…
Sărută munca zorilor…
Tărâmul meu, unde apele curg pe tăcute…
La amurguri cu cai ce nu îngenunchează niciodată…
Oameni vechi si muti de rusinea apelor dulci…
Povestea o stii, neclintirea
Caută-mi chipul în timpuri…
În zidurile astea, femeie,
În praf în sufletul tău
Pe fundul Dunării…
Mă am dintre tine şi mor călător…
Mai stai pe tărâmul meu, femeie…
Să mi te ţintuiesc alături şi să uit că am fost doar bărbat…
(Călăraşi, iunie 2008)
