în sâmbetele de duminică în ceruri când ne aşteptăm pe noi
noi cei cuminţi cei gustoşi croiţi cu migală
mi se pare mi se mare puţin anapoda să mai aştept calul alb
în guiana franceză şi sonoră se spune că e un băiat
singurul pământean care a lipit acordeonul de trompetă
pe treptele bisericii pe vântul care zburase noaptea
pe sfinţi dojeniţi în scripturi mi se pare
mai puţin anapoda să mai aştept
dinapoia ochiului unde fiecare femeie poartă un cal alb
eu am un bărbat am un trunchi poleit cu verdeaţă
mă hrănesc din vioara mea până atunci şi mă-nchin
din cai albi niciodată n-or să se facă viori
pe buchetele mele de stejari pe sfinţi mai tineri
mi se pare mai puţin anapoda să mai aştept
cai albi pe pereţi pentru vremuri în care
vocale triste din cuvinte le rostuiesc din voci dulci
dragele mele
caii albi nu vin de nicăieri nu vin cu domni
care lasă anotimpuri minunate să înceapă rânduite
ei vin din lumi urâte lumi minunate şi da
ei vin din lumi pământene organice cum îmi place mie
şi înainte de-a fi năzdrăvani amândoi dar amândoi au mâncat mult jăratec
caii albi nu vin în nopţi cu lună mare cu fântâni de prihană şi dor
ci se întâmplă în zile felurite când bei mănânci speli dojeneşti
în zile când nu eşti nici frumoasă nici minunată
da poate organică da
se întâmplă să vină cai albi care ştiu să răpească
şi caii albi nu te răpesc niciodată regină
adânci bătrâneţi te răpesc minunată sfredelită
frumoasa mea mireasa mea muribund
totul e minunat
şosete la locul lor ciorbă de un singur fel
te răpesc atât de gingaş cum tai ceapa
eram atât de sigură că niciun cal alb nu va veni
încât venind galop târâş pâş pâş
calul alb cu sufletul buze de iepure
cu viori în loc de stejari am ştiut că niciodată
dar niciodată nu va ajunge chiar la mine
iată fântâna mea iată noaptea cu lună mare
cal alb bărbat trunchi poleit cu verdeaţă
cal alb nici mult nu mai ai
eu cea cuminte cea regină nici mult nu mai ai
să răpeşti cea mai gingaşă tăietoare de ceapă
anapoda mi se mai pare să aştept
tu nici nu ştii că mie chiar mi-e frică să cobor scări
superb poem
ah, Darie, cel mai aspru si mai nepartinitor critic pe care il cunosc… multumesc!
daca ai spus tu asta, atunci n-o sa ma mai opresc niciodata atunci cand imi vine sa scriu… o sa scriu pur si simplu si o sa-mi amintesc mereu ca ai spus tu asta, pe o pagina oarecare, pe un blog oarecare…
multumesc!