din poezii din fluturi

copilul meu îţi ştie sfinţii
colindând mai înainte de moarte palate
îţi ştie norii blestemând ursita
patria mama aleanul
neputinţa ta de a fi pământ

copilul meu iţi ştie rostul
năpăstuit în colbul vremii
de vreun strămoş ce ţi-a menit
arzând în candele muieri jumătate din împărăţie
îţi ştie rânduiala cuvintelor din gură de bărbat de dumnezeu
învârtoşate pe hârtii de bărbat mâini de dumnezeu

copilul meu îţi ştie setea
îţi umple paharul spune bea tată
bea-mă de mână eu voi umbla ca tine lume
ştie cum mama are un duh ascuns în ciob
nepetrecută femeie nu vedeai ce e dincolo de vin buze de mamă

copilul meu îţi ştie câmpul
năpădit de apă grea cu suflet lat în pântec
apă trecută de şapte ori prin ciur şi ruptă în două la piciorul tău
îţi ştie caii rupţi din carte şi împuiţi între nisipuri eu nu-i înţeleg
dacă mă porţi în spate o să mă muşc cu soarele

copilul meu îţi ştie tatăl
la vremea cuvenită o să vină acasă