“numai o femeie ar putea scrie asa”

urzeşte-mi trupul din poteci cu cerbi
şi dumnezei jucându-se de-a vântul
azi sânul crin mi-l voi zidi sub ierbi
şi ochii mei or izvorî pământul

nu plângi de neam şi nici de sărutare
când osul prost mai pierde un alean
nici plângi de tine singur prin pahare
înţelenind în lume dalb mărgean

azi palmele-mi ca mierea s-or desface
peste felii de floare şi de brad
zidind iubirii şură cum se tace
în fiecare zori socot să cad

urzeşte-mi trupul ca pe-un boţ de iarnă
din vântul dumnezeilor pribeag
nu plângi cum floarea crinilor să cearnă
un om un zid o cale prinsă-n prag