mi-am

mi-am găsit şnurul în miezul verii în pajişti aburind a verde sud
am ştiut că nu e loc pentru muguri loc pentru tei loc măcar pentru mine prea curând
mi-am zis soarele n-are ce să-mi mai lege am plecat pe pustiu cu zare
am văzut un morman de copii întorşi în pântec de mame apoi între rădăcini înapoi
mi-am trimis din an în paşte porumbei din ăia cu miedor încopciat de picioare
am plans de fiecare dată porumbelul a murit voiajor în balconul meu în dreapta era cenuşiu
mi-am luat acasă fluturele cel mai stricat de pe perdea îl mai am şi acum
am furat fluturele ăla din perdeaua unui unchi şi el m-a hrănit cu borş mi-a şters buzele cu prosopul
mi-am pieptanat tot părul peste grumaz peste pleoape peste oglinda rotundă dimprejurul patului
am luat foarfecele ca să-mi încapă în palme şi am tăiat
mi-am tăiat ce-am putut din părul putred din crescături de lapte din mine
am luat părul şi i-am arătat mamii că-s frumoasă zână frumoasă zâna zăpezii
mi-am luat apoi mâinile de pe jos şi le-am pus peste o mamă care plângea cu toate picioarele incrustate în podea
am crezut şi cu ochii inveliţi în mâini deasupra patului împrejurat de oglindă rotundă
mi-am răpus o familie de peruşi pentru că s-au iubit până au început să pută puţin
am ştiut că au murit ca toate dragostele din vremurile acelea
mi-am amintit cumva că lăsasem după uşă un copil dodoloţ cu nasul lipit de frunte care stătea
am aflat că stătea de două luni cu nasul strivit de pube l-ai făcut creşte-ţi-l am zis
mi-am luat apoi cartofii de pe plita cidrul din pahar cu picior lână scărmănată
am ajuns prima din clasă prima din casă prima din zare cu care
mi-am îngânat un bărbat ce bine că e loc pentru muguri
am zis soarele să-mi lege azi lege aburind a verde sud
mi-am adunat oştile de pe pustiu
am