din nou din cartea de poveste

Cer plâng

zac în miresme
cumva totul e acum ca tine

mă înfiori cum plouai
cum ploaia ta se spărgea de părul meu
printre degetele tale
şi eu păşeam
şi rolul ăla îmi plăcea

mă înfuria femeia din tine
pentru că şi pe ea o iubeam

cei mai mici ochi de pe pământ
plângeau toate lacrimile pământului