mi-e scârbă de tine ca de sudoare

letargic… organic… mor lângă mine… cu sarea pe buze și cu tine sub palmă… cu tine mic…
poți să-ncepi să mă scuturi… să-mi spui că-s surdă și să nu mor…
amar de pupile țintuind singurul arbore… de ură… nerușine… spini în gât și coarne sub unghii… sepultura ultimilor serafimi…
că-n lume nu mai umblă nici dihănii…
***
se moare azi din ce în ce mai adânc…
cui mă lepezi…
mi-e scârbă de tine ca de sudoare…
***
poți să mă sugrumi de-acasă… poți să mă-ntorni încă vie și să mă uiți cu cioburi în grumaz…
e prea puțină noapte… noapte cu urechi… noapte intrând în colț în mine… și numai noapte pe poteci…
dacă aș putea să nasc iar oameni…
***
urlă vânt cu ciori prin el… urlă lume pe jumătate despuiată… urlă mame dospite peste fiice… numai tu taci… femeie…
femeieeeeeee…
că-n lume numai colții mai rămân de piatră… femeie…
mi-e scârbă de tine ca de sudoare…