love, death and all that shit
Când nu mai ai chef să stai, poți să pleci.
Când nu mai ai chef să fumezi, stingi țigara.
Când nu mai poți de dor, ai putea să suni.
Dar când nu mai ai chef să simți, atunci ce poți să faci?
Eu azi mi-am făcut unghiile. De mai multe ori. Acum sunt mov cu fluturi mari și negri din când în când.
M-am uitat la filme lacrimogene și siropoase cu tata. Filme din alea despre dragostea adevărată, de câte ori în viață se întâmplă ea, dacă e mai lungă sau mai pripită, dacă te mai uiți în urmă după ce te cari… Deep shit…
Și am plănuit un revelion pe vechi. Adică pe 13. Bine, noi ne pregătim să bem pe niște death, ca niște floricele ce ne aflăm, dar știu eu sigur că după câteva sticle tot la Metallica ajungem…
Vă pun și două mostre din playlist… The pursuit of vikings (niște black nordic de la Amon Amarth) și We will rise (asta e niște death cu Arch Enemy, care au o duduie blondă și fină drept grohăitor… minunat!).
Am ascultat așa de mult death în ultima vreme încât aproape că disting versurile. 
10 Comments »
Leave a comment
This is Ralu
[...] love, death and all that shit Când nu mai ai chef să stai, poți să pleci. Când nu mai ai chef să fumezi, stingi țigara. Când nu mai poți de dor, ai putea să suni. Dar când nu mai ai chef să simți, atunci ce poți să faci? Eu azi mi-am făcut unghiile. De mai multe ori. Acum sunt mov cu fluturi mari și negri din când în când. M-am uitat la filme lacrimogene și siropoase cu tata. Filme din alea despre dragostea adevărată, de câte ori în viață se întâmplă ea, dacă e mai lungă sau mai pripită, dacă te mai uiți în urmă după ce te cari… Deep shit… Și am plănuit un revelion pe vechi. Adică pe 13. Bine, noi ne pregătim să bem pe niște death, ca niște floricele ce ne aflăm, dar știu eu sigur că după câteva sticle tot la Metallica ajungem… Vă pun și două mostre din playlist… The pursuit of vikings (niște black nordic de la Amon Amarth) și We will rise (asta e niște death cu Arch Enemy, care au o duduie blondă și fină drept grohăitor… minunat!). Am ascultat așa de mult death în ultima vreme încât aproape că disting versurile. [...]
Pingback by love, death and all that shit | January 3, 2008 |
asta e pe principiul “Da-mi, doamne, un viking, ca stiu eu ce sa fac cu el”
oh, da… si neaparat prin padure
sunt mai wicca-una-cu-natura din cauza blackeraitzei asteia… desi titlul e parafraza la brelocul meu hippiot cu peace-love-and-all-that-shit…
deci tot in mijlocul naturii am ajuns
Vikingi inversunati si blonde grohaitoare…
Long live metalu’ !!!!
Rock and Sht , am fost si eu pe lumea aia odata ,
Banii invart tot , Daca ai fi plin de bani ti-ar trece chefu de rock , iar daca crezi ca iti muta sufletu invre-un fel sau altu iesi afara tragei o ranga in cap lu primu care nu iti place apoi stai si ascultati albumele, o sa vezi ca te lasa rece.
Muzica creaza emotii si emotiile intuneca judecata.
emotiile intuneca judecata… foarte adevarat…
dar emotiile nu tin niciodata de constient… asa ca nu poti sa opresti roseata din obraji, lacrimile de dor sau fluturii din stomac… dar poate ca versurile bine incopciate mai defuleaza din emotiile pitite in unghere…
Toata lumea asculta muzica dar sa fii ” Fanatic ” legat de un stil sau o formatie inseamna ca ” Nu ai bastonul de maresal ”
(vezi proverbu lu Napoleon)
si ce te face sa crezi ca cineva e fanatic sau nu?
“toata lumea” poate pana la urma sa insemne aceeasi lipsa a bastonului… parerea mea…
1 – Daca nu exista un cuvant pentru el nu se inventa
si…
2 – Daca nimeni nu avea anarhia domina.
tru
tu esti emo?